Prezentul volum DESCRIPTIO ROMANIAE îşi propune să prezinte mărturii ale cunoaşterii istoriei naţionale şi a locului românilor în istoria universală, înscrise în documentele cartografice existente în Muzeul Naţional al Hărţilor şi Cărţii Vechi din Bucureşti.

Se cuvine să precizăm că acest muzeu îşi datorează existenţa unei bogate colecţii cartografice adunată în aproape 30 de ani şi donată cu generozitate de DANIELA NĂSTASE şi Prof. Dr. ADRIAN NĂSTASE Primul Ministru al României.

Din cele peste şapte sute de instituţii muzeale existente în România, nici una din ele nu prezenta publicului până acum o colecţie sistematizată de hărţi şi gravuri vechi capabile să introducă privitorul în universul unor epoci trecute - scene rurale sau din viaţa urbană, costume, clădiri vechi sau alte aspecte. Muzeul devine astfel o prezenţă inedită în peisajul cultural românesc şi nu numai, având un statut de unicat şi pe plan european.

This volume, DESCRIPTIO ROMANIAE, aims to present proves of knowledge of national history, as well as Romanians’ place in the history of the world, as they appear in the cartographic documents from the National Museum of Maps and Old Books, in Bucharest.

It should be mentioned that this museum could only be established, due to the rich collection, gathered during almost 30 years, and generously donated by DANIELA NĂSTASE and PhD ADRIAN NĂSTASE, Prime Minister of Romania.

Din cele peste şapte sute de instituţii muzeale existente în România, nici una din ele nu prezenta publicului până acum o colecţie sistematizată de hărţi şi gravuri vechi capabile să introducă privitorul în universul unor epoci trecute - scene rurale sau din viaţa urbană, costume, clădiri vechi sau alte aspecte. Muzeul devine astfel o prezenţă inedită în peisajul cultural românesc şi nu numai, având un statut de unicat şi pe plan european.

DESCRIPTIO ROMANIAE încearcă să pună în valoare pe parcursul mai multor volume, patrimoniul Muzeului Naţional al Hărţilor şi Cărţii Vechi care conţine până în prezent peste opt sute de hărţi şi gravuri vechi. Structura albumului respectă organizarea tematică a muzeului, fiind în măsură să sugereze evoluţia istorică a realizărilor cartografice de pe întreg mapamondul şi, mai ales, reflectarea spaţiului românesc în acestea. Mari geografi antici precum Strabon, Ptolemeu, Herodot şi alţii, au descris cu amănunţime întreg teritoriul etnic românesc. Hărţile gravate după scrierile lor constituie o realitate istorică. Alături de aceştia vom afla pe marii creatori de hărţi ai Renaşterii: Lorenz Fries, Sebastian Münster - a cărui cosmografie a dominat a doua jumătate a secolului al XVI - lea, până la secolul de aur al cartografiei olandeze: Gerard Mercator, Abraham Ortelius sau Blaeu, unde, odată cu exactitatea hărţilor apare şi o îmbogăţire artistică deosebită a elementelor componente: cartuşe, chenare, figuri simbolice, florale şi animaliere care transformă harta într-o lucrare migăloasă de artă. Ei combină armonios acurateţea geografică cu frumuseţea vizuală atât cromatic cât şi compoziţional. Figurile se împletesc într-un ansamblu susţinut artistic la cel mai înalt nivel. Gravura în metal-capabilă să redea precis şi să nuanţeze într-o formă infinită subiectul, luase locul gravurii în lemn, mai greoaie şi mai puţin aptă să răspundă noilor cerinţe. Cartuşe somptuoase, elemente vegetale, arhitecturale sau scene de luptă împodobesc acum hărţile făcându-le veritabile tablouri în miniatură.

DESCRIPTIO ROMANIAE tries in seven volumes to emphasize the value of the patrimony of the National Museum of Maps and Old Books, containing over eight hundred maps and old engravings at the moment. The structure of the album respects the thematic organization of the museum, being able to suggest the historical evolution of cartographic achievements all over the world and, moreover, the image of the Romanian territory as they reflect it. Great antic geographers as Strabon, Ptolemeu, Herodot and others, described in detail the whole Romanian ethnic territory. Maps engraved after their writings are a historical reality. Next to these we can find great Renaissance cartographers: Lorenz Fries, Sebastian Münster (their cosmography dominated the second half of the 16th century), ending with the golden century of Netherlands cartography: Gerard Mercator, Abraham Ortelius or Blaeu, where, beside the accuracy of the maps, an enriched variety of artistic elements occurs: frames, symbolic, floral and animal figures, which turn a simple map into a refined work of art. They combine harmoniously the geographic accuracy with aesthetic qualities, in color and composition. Metal engravings - capable of precision as well as fine nuances, engraving, heavier and less capable to comply with the new requirements. Sumptuous cartouches, vegetal or architectural elements, fight scenes embellish the maps, turning them into actual miniature paintings.

Desigur că pe măsură ce se adună mai multe informaţii şi creşte exactitatea, hărţile zilelor noastre devin mai aride, cu simboluri standardizate şi banale. Rămâne de văzut dacă sateliţii şi sondele spaţiale, susţinute de computer, vor aduce hărţi noi capabile să amintească de spectaculozitatea celor din trecut.

Imaginea în hartă - actul creării ei, cea mai importantă componentă în procesul de întocmire a hărţilor, trebuie privită la fel ca şi creaţia în artă; ce motive se află în spatele acestei creaţii, ce conexiuni există astfel ca imaginea să poată comunica date, idei, fantezii sau fantasmagonii. Este un demers subiectiv şi interpretativ pe care privitorul simplu sau cercetătorul trebuie să-l parcurgă şi el.

Hărţile vechi conţin adesea elemente profund subiective. A descifra ce se ascunde în interiorul lor nu diferă cu nimic de felul de interpretare a realităţii în artă.

Obviously, as more information is being gathered and the accuracy increases, nowadays’ maps become less vivid, with customized and ordinary symbols. It is for us to see if satellites and space probes, sustained by computers, can bring new maps, capable to remind us of the spectacular ones in the past.

The image in the map- the act of creating it, the most important in the process of making a map, must be regarded as creation in art; what motives there are behind this creation, what conections are thouse that make an image communicate data, ideas, fantasies or phantasmagoria. It is a personal, hermeneutic process that the simple observer, as well as the scientist, must go through themselves.

Old maps often contain excessively subjective elements. To decipher what is hidden in them does not differ from the way of interpreting reality in art.

Din perspectiva acestei idei, este limpede că avem dorinţa ca prin acest album să scoatem la iveală câte ceva din bogata semnificaţie culturală a hărţilor; pe de o parte, epoca şi societatea în care au fost create, pe de altă parte, de a le înţelege din punct de vedere artistic-ceea ce presupune creativitate şi simbolistică. Hărţile nu separă oamenii ci îi apropie, un esperando grafic, real şi complex care la fel ca şi lumina albă include toate culorile spectrului.

Sperăm să aducem mai aproape de noi pe toţi cei ce şi-au asumat riscurile de-a lungul timpului - navigatori şi exploratori, pe visătorii care au avut curaj şi îndrăzneală, toate marile personalităţi care au creat o lume fascinantă:lumea hărţilor.

We hope to bring closer all those who undertook risks through times- navigators, explorers, dreamers who had courage and dared, all the great personalities who created a fascinating word: the world of maps.

Harta este o formă de comunicare în cel mai înalt grad. Ea răspunde unui impuls uman firesc; acela de a înregistra lumea în toată complexitatea ei, utilizând din acest motiv un ansamblu condensat de semne şi simboluri grafice. Pare o curiozitate dar, din cele mai vechi timpuri - şi ne gândim aici la antichitatea abisală, omenirea a observat şi consemnat cu mai multă exactitate bolta cerească; galaxiile, mersul astrelor, succesiunea anotimpurilor, decât locuri întinse din vecinătatea ei terestră. Acestea au rămas multă vreme învăluite în mister. Aşa se face că necunoscutul pământean a fost completat de cei vechi cu astralul cunoscut. Pământul devine un reflex al cerului, repetând în mic ceea ce se întâmpla la scara mare a universului.

Prin analogie, bolta cerească se repetă în plan terestru. Geometria constelaţiilor se regăseşte pe pământ. Zeii se amestecă cu pământenii fie sub forma elementelor primordiale; apa, focul, aerul, fie simbolizând şi patronând activităţi umane precum războiul, pacea, arta, ştiinţa, metalurgia sau comerţul.

Folclorul românesc conservă, sub forma basmelor şi legendelor un bun exemplu în acest sens. Aproape nu există poveste românească să nu înceapă cu o localizare în timp şi spaţiu: A fost odată ca niciodată... Pe când se băteau urşii în cozi.... Este evident că urşii nu au cozi- poate au avut cândva, totuşi pe hărţile astrale Ursa Mare şi Ursa Mică sunt reprezentate prin doi urşi având cozi stufoase care se întâlnesc ca într-un dans. Parcă se bat în cozi. Ceea ce pare ghicitoare populară este de fapt o atentă observaţie asupra bolţii cereşti făcută de înţelepţii unor vremuri îndepărtate. Poporul păstrează fără să priceapă mare lucru, resturi străvechi de tradiţie, îndeplinindu-şi rolul de memorie colectivă. Acum câteva mii de ani aceste constelaţii, având în centru constelaţia Dragonului se găseau deasupra Daciei poziţionaţi astfel. Astăzi se cunoaşte că bolta cerească execută o deplasare permanentă. Pe baza acestor observaţii se poate reface poziţia astrelor din trecut cu relativă uşurinţă. Mai mult, în descrierile vechi despre Dacia, formele munţilor Riphei- adică Carpaţii de astăzi, precum şi cursul Dunării şi Marea Neagră (Pontul Euxin) Au fost puse în relaţie directă cu cele ale constelaţiilor Ursa Mare, Ursa Mică şi cea a Dragonului aflat între cele două. Unii cercetători apreciază aceste coincidenţe drept GEOGRAFIE SPIRITUALĂ. Asemănările se regăsesc izbitor şi asupra diferitelor zone ale pământului care par uneori reflectate în oglindă; peninsula Crimeei seamănă cu imaginea răsturnată a peninsulei Danemarcei, chiar denumirile antice păstrează pentru Danemarca Chersonesul Cimbric iar pentru Crimeea din Marea Neagră- locuinţă de geto-sciţi, numele de Chersonesul Tauric.

Fascinaţia hărţilor, primitive sau nu, reiese nu numai din ceea ce pot ele transmite privitor la un anumit grad de cunoaştere axistent ci şi din erorile pe care le conţin. Necunoscutul este adesea populat cu monştrii sau animale fantastice, mitologice, spunându-ne multe despre temerile şi cultura celor ce le-au creat. Fiecare epocă se regăseşte în hărţile generate de ea trăind bucuria pe care ţi-o dă siguranţa identităţii. Privind o hartă ţi-o dă siguranţa identităţii. Privind o hartă ţi se relevă sub o formă condensată- în care istoria se derulează într-o clipă, acurateţea raportului tău cu ceilalţi, cu lumea, cu universul. Aventura cunoaşterii omeneşti devine o experienţă proprie; îndrăzneala, curajul exploratorilor devine parte din viaţa noastră.

Distanţele în timp şi spaţiu dispar şi se supun puterii gândului. Fluctuaţiile înregistrate pe hărţi; ascensiuni, descreşteri, comprimă timpul şi fac din hartă purtătoarea potenţialităţii unui popor- istoria se desfăşoară sub ochii tăi. Vedem ce a fost, ce este şi ce va devenii o naţiune sau grup uman.

Semnificaţia hărţilor are dimensiuni diferite şi interpretative, iar interpretarea lor poate fi adesea subiectivă. Diversitatea cunoştinţelor cartografice a creat o multitudine de hărţi, din acestea noi alegem pe cele în care ne simţim mai bine şi mai în siguranţă. Cartografia, definindu-şi sursele şi autoritatea, a progresat continuu. Cunoaşterea progresivă a generat o tensiune între aspectul ştiinţific al cartografiei şi dimensiunea ei subiectivă, poetică şi intuitivă- o componentă importantă şi poate insuficient relevată şi acceptată.

Reprezentarea realităţii în hărţi nu diferă cu nimic de reprezenarea în artă; impulsul de a controla aspectele realităţii. Este un demers în care îşi dau mâna: tradiţia şi creativitatea, datele ştiinţifice- proprii epocii sau şcolii care provine dar şi cele simbolice- idei şi fantezii şi, nu în ultimul rând impactul dorit să îl aibă asupra contemporanilor.

Se înţelege că mai multe priceperi conlucrează atunci când se crează o hartă şi tot atâtea participă atunci când este ea analizată. Dintre toate însă, latura interpretativ- subiectivă este cea mai aproape de adevăr. Întregul unei hărţi nu poate fi redus doar la date istorice sau date privind natura suportului care a fost utilizat la fabricarea ei. Harta este o imagine similară imaginii artistice şi nu desemnează numai simplul fapt al cartografierii, ci comunică deopotrivă date, idei şi fantezii- subiectivităţi proprii literaturii şi artei.

Dincolo de descrieri nu există explicaţii ştiinşifice atunci când se încearcă să se găsească motivele pentru care harta a luat în decursul timpului o anumită formă. Credem că hărţile trebuiesc privite ca şi operele de artă; o interacţiune, simbolism şi cunoştinţele existente la un moment dat. Ele au un grad variat de rafinament potrivit culturii căreia aparţin.

Harta este un amalgam între ceea ce numim ştiinţă sau cunoştinţe ştiinţifice şi interacţiunea lor cu religia, politicul şi arta. Mijloacele tehnice cu care pământul este măsurat şi explorat dă doar una din dimensiunile hărţilor- progresul geografic. Divinităţile, elementele naturale precum apa, focul, aerul, monştrii, alegorii diverse îşi dau în mod constant întâlnire în hartă şi exprimă mult mai mult decât geografie. Cele mai frumoase şi bogate reprezentării cartografice nu sunt obligatoriu şi cele mai exacte. Mai mult, cu cât creşte acurateţea ştiinţifică, hărţile pierd din frumuseţe şi comlexitate estetică. Harta răspunde impulsului uman de a picta lumea, abilitatea de a înţelege şi stăpâni mediul înconjurător. Poate puterea este unul dintre motivele cele mai grăitoare care stau la baza alcătuirii hărşilor; fie puterea stăpânitoare care modelează istoria şi caracteristicile lumii, fie puterea religioasă, fie cea lumească- cucerire, comerţ, navigaţie, fie puterea ştiinţifică- hărţi cosmice, subterane, geologice, seismice sau subagvatice. De cele mai multe ori aceste teme se exprimă nestingherit în hărţi şi dau amprenta intelectuală a timpului lor.

The map is one of the highest ways of communication. It responds to a natural human impulse, that of describing the world in all its complex aspects, using a condensed cluster of signs and graphic symbols. It may seem a curiosity, but, since ancient times - and we think here of abysmal Antiquity, humanity has studied more the sky in a very precise way - galaxies, movement of stars, changes of seasons - than vast terrestrial places. These places have been a mystery for a long time. This means that ancient people replaced the unknown part of the Earth with what they knew about the sky. The Earth becomes a reflection of the sky, mirroring the whole universe at a smaller scale.

By analogy, the configuration of the sky is reproduced on Earth.The geometri of constellations is reflected at terrestrial dimensions. Gods mix with human beings in the form of basic elements - water, fire, air - or as symbols and patrons of human activities such as war, peace, art, science, metallurgy and trade.

The Romanian folklore represents a good example in this respect, by its fairytales and legends. Almost each Romanian story has in the beginning spatial and temporal details: Once upon a time..., in the time when bears  used to fight with their tails... It’s obvious that bears do not have tails -maybe they had once, still, the celestial maps describe the Great Bear and the Lesser Bear by the image of two bears with bushy tails which seem to dance together. It may appear that they fight with their tails. What can be interpreted as a riddle s in fact a careful examination of the sky performed by wise people of those ancient times. People preserve remnants of ancestral tradition without paying too much attention to it and thus they fulfill the role of collective memory. A few thousands of years ago, these constellations were placed in this manner above Dacia, with the Constellation Draco in the middle. Today, we know that the sky changes its position permanently. On the basis of these observations, the stars’ position in the past can easily be reconfigured. Moreover, old descriptions of Dacia, place the shape of the Riphei Mountains - that is the nowadays Carpathians - as well as the course of the Danube and the Black Sea (Pontus Euxinus) in direct relation with those of the Great and the Lesser Bear constellations, as well as the Constellation Draco, lying in between them. Some researchers consider these coincidences as Spiritual Geography. The resemblances can be found with respect to different areas on the earth, which sometimes seem reflected in a mirror; Crimea Peninsula looks like the preserve for Denmark the name Cymbric Chersonese and for Crimea, in the Black Sea, inhabited by Getae-Scythians, the name of Taurus Chersonese.

The fascination of maps, primitive of not, is revealed not only by what they may transmit regarding a certain amount of existent knowledge, but also by the mistakes they contain. The unknown territories are often populated by monsters of fantastic, mythological animals, communicating a lot about the fears and the mentality of those who created them. Each era is to be found in the maps it generated, offering the satisfaction of acknowledged Identity. Any map reveals, condensing history in a mere second, the accuracy of one’s relations with others, with the world, with the whole universe. The adventure of man’s knowledge becomes a personal experience; the dare, the courage of the explorers become part of one’s life.

Distances in time and space disappears through power of thought. The fluctuations registered by the maps, ascending, descending, compress time and turn the map into the barer of a nation’s potential - history reveals itself before one’s eyes.

The maps have different significances, which are subject to interpretation. The diversity of cartographic knowledge produced a great number of maps, of which we choose those that make us feel better and safer. Cartography, defining its sources and authority, went through continuous progress. Progressive research engendered a strain between cartography’s scientific aspect and its biased, poetical and intuitive dimension - an important component which was, perhaps, insufficiently pointed out and accepted.

Reality’s representation in the maps is not different at all from reality’s representation in art: the impulsive of controlling the aspects of life. It is an approach that gathers: tradition and creativity, scientific data - proper to the epoch or to the school where it comes from, but also the symbolic ones - ideas and fantasies and, not the last, the long-expected impact on the contemporary people.

In is understood that many skills converge when a map is made  and as many as skills are involved when it is analysed. However, among all these, the interpretative-biased side is closer to the truth. A map cannot be reduced only to historical data or to data regarding the nature of the abutment  used to its creation. A map is an image similar to the artistic image and it does not denote the simple fact of cartography only, but it also reflects data, ideas and fantasies - subjectivities characteristic to literature and art.

Beyond descriptions there are no scientific explanations when it is attempted to find the reasons why the map has taken a certain shape in time. We think that the maps should be seen as pieces of art; an overlapping between symbolism and the existing knowledge at a certain moment. They have a varied degree of refinement proper to the culture they belong to.

The map is an amalgam between what we call science or scientific knowledge and its interaction with religion, politics and art. The technical means used to measure and art. The technical means used to measure and explore the earth give only one of the maps’ dimensions: geographical progress. Divinities, natural elements as water, fire, air, monsters and various allegories constantly gather on the map and express more than geography. The most beautiful and richest cartographic representations are not necessarily the most accurate ones. Moreover, more the scientific accuracy increases, more the maps loose their beauty and their aesthetic complexity. The map satisfies the human impulse of painting the world, ability to understand and to dominate the surrrounding. Maybe power is one of the most eloquent reasons that lie at the base of   making maps; either the dominant power that shapes the history and the world’s characteristics, either the religious power, either the worldly one - conquest, commerce, navigation, either the scientific one - cosmic, underground, seismic or  underwater maps. Number of times, these issues are freely expressed on the maps and are liable to give the intellectual hallmark of their time.